RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală.

RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală.

RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adîncită în croiala unei haine, în special la mîneci și la gît. Răscroiala gîtului [cămășii] se coasă cu gulerul. ȘEZ. IX 36. ♦ Bucată de material care cade cînd se răscroiește.

răscroiálă s. f., g.-d. art. răscroiélii; pl. răscroiéli

răscroiálă s. f., g.-d. art. răscroiélii; pl. răscroiéli

RĂSCROIÁLĂ s. răscroitură, (rar) scobitură. (~ unei haine.)

răscroĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răscroi. Loc răscroit.

RĂSCROIALĂ s. răscroitură, (rar) scobitură. (~ unei haine.)