Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru răscolnic

RĂSCÓLNIC s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
răscólnic, -ă adj. și s. (d. răscoală). Rebel: locuitorĭ răscolnicĭ și nestatornicĭ (Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 228). V. rascolnic.
răscolnic s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.
răscólnic s. m. v. rascolnic.

răscolnic definitie

răscolnic dex

Intrare: răscolnic
răscolnic