RĂSCOLITÓR, -OÁRE, răscolitori, -oare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor.

RĂSCOLITÓR, -OÁRE, răscolitori, -oare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor.

RĂSCOLITÓR, -OÁRE, răscolitori, -oare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. Poeziile au sunat în urechea ta ca o muzică alinătoare și totodată răscolitoare. PAS, Z. I 317.

răscolitór adj. m., pl. răscolitóri; f. sg. și pl. răscolitoáre

răscolitór adj. m., pl. răscolitóri; f. sg. și pl. răscolitoáre

RĂSCOLITÓR adj. v. înduioșător.

RĂSCOLITÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

RĂSCOLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) fig. Care răscolește sufletul; care trezește sensibilitatea; tulburător; duios. Muzică ~oare. 2) înv. Care îndeamnă la răscoală. /a răscoli + suf. ~tor

răscolitor s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

RĂSCOLITOR adj. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.)