14 definiții pentru răscoace
RĂSCOÁCE, răscóc,
vb. III.
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. –
Pref. răs- +
coace. RĂSCOÁCERE, răscoaceri,
s. f. Faptul de a (se) răscoace. –
V. răscoace. RĂSCOÁCE, răscóc,
vb. III.
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. –
Răs- +
coace. RĂSCOÁCE, răscoc,
vb. III.
Refl. (Despre alimente) A se coace mai mult decît trebuie, a rămîne prea mult timp expus la foc; (despre ouă) a fierbe pînă la completa coagulare (despre plante și roadele lor) a se coace prea tare (nefiind culese la timp). Grîul s-a răscopt. ◊
Fig. Deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului încins de arșița amiezii, dospit în miasme, răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara. C. PETRESCU, A. R. 6.
răscoáce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răscóc, 1
pl. răscoácem,
imperf. 3
sg. răscoceá,
perf. s. 1
sg. răscopséi, 1
pl. răscoápserăm;
conj. prez. 3 să răscoácă;
ger. răscocấnd;
part. răscópt
răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt RĂSCOÁCE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace. RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta. A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace A SE RĂSCOÁCE se răscoáce intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace răscoace v. a coace prea mult. [Lat. RE EX și coace].
răscóc, -cópt, a
-coáce v. tr. (răs- și coc). Coc saŭ ferb prea tare (vorbind de oŭă). V.
scoc și
crint. răscoace vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA. RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace. Răscoace dex online | sinonim
Răscoace definitie
Intrare: răscoace
răscoace verb grupa a III-a conjugarea a XI-a