Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru răscoace

RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Pref. răs- + coace.
RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace.
RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.
RĂSCOÁCE, răscoc, vb. III. Refl. (Despre alimente) A se coace mai mult decît trebuie, a rămîne prea mult timp expus la foc; (despre ouă) a fierbe pînă la completa coagulare (despre plante și roadele lor) a se coace prea tare (nefiind culese la timp). Grîul s-a răscopt. ◊ Fig. Deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului încins de arșița amiezii, dospit în miasme, răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara. C. PETRESCU, A. R. 6.
răscoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, 1 pl. răscoácem, imperf. 3 sg. răscoceá, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; conj. prez. 3 să răscoácă; ger. răscocấnd; part. răscópt
răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt
RĂSCOÁCE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.
RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.
A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace
A SE RĂSCOÁCE se răscoáce intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace
răscoace v. a coace prea mult. [Lat. RE EX și coace].
răscóc, -cópt, a -coáce v. tr. (răs- și coc). Coc saŭ ferb prea tare (vorbind de oŭă). V. scoc și crint.
răscoace vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA.
RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.

Răscoace dex online | sinonim

Răscoace definitie

Intrare: răscoace
răscoace verb grupa a III-a conjugarea a XI-a