RĂSCITÍ, răscitesc, vb. IV. Tranz. A citi același lucru de multe ori. – Pref. răs- + citi.

RĂSCITÍ, răscitesc, vb. IV. Tranz. A citi același lucru de multe ori. – Răs- + citi.

RĂSCITÍ, răscitesc, vb. IV. Tranz. A citi același lucru de mai multe ori. Nu mă puteam opri de a o tot scoate [diploma] din buciumul ei de tinichea și de a-mi citi și răsciti numele. GANE, N. III 69.

răscití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscitésc, imperf. 3 sg. răsciteá; conj. prez. 3 să răsciteáscă

răscití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscitésc, imperf. 3 sg. răsciteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsciteáscă

RĂSCITÍ vb. (reg.) a preciti. (A citi și a ~ un text.)

A RĂSCITÍ ~ésc tranz. A citi de multe ori /răs- + a citi

răscitì v. a citi din nou. [Slav. RAS și citì].

răscitésc v. tr. (răs- și citesc). Vest. Citesc mult saŭ de multe orĭ. – În est răscetesc.

RĂSCITI vb. (reg.) a preciti. (A citi și a ~ un text.)