RĂSÁDNIȚĂ, răsadnițe, s. f. Construcție simplă din scânduri sau din prefabricate, acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile. – Din bg., sb. rasadnik.

RĂSÁDNIȚĂ, răsadnițe, s. f. Construcție simplă din scânduri sau din prefabricate, acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile. – Din bg., scr. rasadnik.

RĂSÁDNIȚĂ, răsadnițe, s. f. Loc special pregătit, așezat pe un pat de gunoi de grajd și acoperit cu geamuri, pentru dezvoltarea rapidă și timpurie a plantelor destinate a fi răsădite; melegar. Mai plănuiseră și o împrejmuire naltă de trestie, pentru răsadnițele de la începutul lui martie. SADOVEANU, P. M. 48. [Sămînța de tutun] se seamănă în răsadniță, ca curechiul. I. IONESCU, P. 340. ♦ Fig. Cuib cald, adăpost. Îmi fac răsadniță în odaia asta. ALECSANDRI, T. 1155. – Pl. și: răsadniți.

răsádniță s. f., g.-d. art. răsádniței; pl. răsádnițe

răsádniță s. f., g.-d. art. răsádniței; pl. răsádnițe

RĂSÁDNIȚĂ s. pătul, (reg.) melegar, mispet, rai, răsadnic, pat cald. (~ pentru tomatele timpurii.)

RĂSÁDNIȚĂ ~e f. Construcție simplă din scânduri, asezată pe sol și acoperită cu un material transparent, în care crește răsadul. /<bulg., sb. rasadnik

răsadniță f. pepinieră. [V. răsădì].

răsádniță f., pl. e (sîrb. razsadnica, plantă răsădită, sadnica, chitonog, băț de făcut găurĭ la plantat, rasadnik, răsadniță; bg. razsadnik; rus. razsádnik. V. sadină). Pepinieră, loc cu plante de răsădit. – Și răsálniță (Vasluĭ).

RĂSADNIȚĂ s. pătul, (reg.) melegar, mispet, rai, răsadnic, pat cald. (~ pentru tomatele timpurii.)