răsad definitie

10 definiții pentru răsad

RĂSÁD, răsaduri, s. n. Plantă tânără (crescută din sămânță în seră sau în răsadniță) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminție. – Din bg. razsad, sb. rasad.
RĂSÁD, răsaduri, s. n. Plantă tânără (crescută din sămânță în seră sau în răsadniță) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminție. – Din bg. razsad, scr. rasad.
RĂSÁD, răsaduri, s. n. (Adesea cu sens colectiv). 1. Plantă tînără (crescută în răsadniță), care a fost (sau urmează a fi) mutată în alt loc. [Robinson] uda răsadurile de copăcei. DRĂGHICI, R. 151. 2. Fig. Neam, seminție. [Decebal către popor:] Toți morții tac! Dar cine-i viu Să rîdă!... Să rîdem, dar, viteaz răsad. COȘBUC, P. II 257. Un nou răsad din vița romană prinde rădăcină-n munții și-n văile Dunării. VLAHUȚĂ, la CADE.
răsád s. n., pl. răsáduri
răsád s. n., pl. răsáduri
RĂSÁD s. (BOT.) (înv. și reg.) sad. (~ de roșii.)
RĂSÁD ~uri n. 1) (adesea cu sens colectiv) Plantă tânără crescută din sămânță în condiții speciale (de seră), care urmează să fie răsădită în pământ (la aer liber). 2) fig. fam. Urmaș al aceluiași străbun. /< bulg. razsad, sb. razsada
răsad n. 1. arbust proaspăt plantat; 2. fig semânță: săgeți ce prind răsad de moarte ’n piepturi omenești AL. [Serb. RASAD, butaș de transplantat].
răsád n., pl. urĭ (sîrb. bg. razsad, rasad, rasada, rus. razsád. V. posadă). Plantă saŭ copăcel transplantat orĭ destinat transplantăriĭ: răsadurĭ de garoafe, de trandafirĭ. Și colectiv: răsad frumos.
RĂSAD s. (BOT.) (înv. și reg.) sad. (~ de roșii.)

răsad dex

Intrare: răsad
răsad substantiv neutru