răsădi definitie

10 definiții pentru răsădi

RĂSĂDÍ, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, sb. rasaditi.
RĂSĂDÍ, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, scr. rasaditi.
RĂSĂDÍ, răsădesc, vb. IV. Tranz. A muta un răsad în alt loc; a transplanta, a sădi. Și plopi înalți să-i răsădești. LESNEA, I. 118. Se gîndea la vremea cînd a răsădit el cireșul. MIRONESCU, S. A. 82. [Florilor] de cînd v-am răsădit Tot cu lacrămi v-am stropit. SEVASTOS, C. 10. ◊ Fig. Cine știe dacă nu cumva ea [legenda mănăstirii Argeșului] va fi fost răsădită pe țărmurile răsăritene ale Mediteranei... de către frîncii, teutonii și normanii rătăcitori. ODOBESCU, S. II 508. Mîndra-n cale mi-au ieșit, Doru-n mine-au răsădit. ALECSANDRI, P. III 460. (Refl.) Eu încă n-am cercat [să fumez], murmură unul cu glas slab; și dorința lui se răsădi parcă în toți. SADOVEANU, O. VIII 138.
răsădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădésc, imperf. 3 sg. răsădeá; conj. prez. 3 să răsădeáscă
răsădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădésc, imperf. 3 sg. răsădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsădeáscă
RĂSĂDÍ vb. v. planta.
A RĂSĂDÍ ~ésc tranz. (răsad) A transplanta din răsadniță în locul stabilit. ~ florile. /<bulg. razsadja
răsădì v. a transplanta: să semene flori și să le răsădească ISP. [Serb. RASADITI].
răsădésc v. tr. (vsl. sîrb. raz-saditi, ra-saditi, bg. raszadam, razsaždam, rus. razsaditĭ. V. sădesc). Transplantez, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea: a răsădi viță de vie. Fig. Traĭan ĭ-a răsădit pe Românĭ în Dacia.
RĂSĂDI vb. a planta, a pune, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieți.)

răsădi dex

Intrare: răsădi
răsădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a