RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

RĂRÍT1 s. n. Rărire. – V. rări.

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări.

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

RĂRÍT1 s. n. Rărire. – V. rări.

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări.

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar (în timp sau în spațiu). Casele se răriră, încetară. DUMITRIU, N. 13. Gloanțele ș-au rărit acum și mai mult. CAMIL PETRESCU, U. N. 270. Frunza-n codru s-au rărit, Satele s-au înmulțit, Poterele s-au pornit. ALECSANDRI, P. P. 258. ♦ (Despre un întreg) A avea elementele componente (prea) distanțate între ele, a fi (sau a deveni) mai puțin compact. Pădurea prinse a se rări. SADOVEANU, O. I 62. Iarna vine, vara trece Și pădurea s-a rărit. ALECSANDRI, O. 67. ◊ (Impersonal) Într-o zi, umblînd prin pădure, văzură că de-o parte li se rărește, ca și cînd ar fi aproape de-o margine. RETEGANUL, P. I 45. ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțin numeros; (despre colective) a cuprinde mai puțini oameni. 2. Tranz. A face ca un șir de obiecte să fie mai puțin dese (îndepărtîndu-le unele de altele sau eliminînd pe unele dintre ele); a face ca un întreg să fie mai puțin compact (îndepărtînd între ele părțile componente sau eliminînd pe unele dintre ele). Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Din crăchițe (= crăcuțe) mi-a rărit. ȘEZ. VII 22. ◊ Refl. pas. Dacă popușoii se găsesc lăsați prea deși... acum se mai răresc. PAMFILE, A. R. 76. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni, a lăsa între ele o distanță mai mare decît cea obișnuită. Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci, le dase prea puține deslușiri: gazdă bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, V. 21. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a da, a oferi, a impune un lucru la intervale mai lungi (sau în cantitate mai mică) decît de obicei; a o lăsa mai domol. Măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186. A o (mai) rări de (pe) undeva = a se duce undeva din ce în ce mai rar. De prin clasa a șasea... o rărise de pe la școală. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70.

RĂRÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) rări; rărire. Răritul porumbului se face cînd plantele au 4-5 frunze.

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Făcut sau devenit mai rar, mai distanțat, mai puțin compact decît de obicei. La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171. Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228.

rărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 să răreáscă

rărít s. n.

rărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răreáscă

rărít s. n.

RĂRÍ vb. 1. v. spația. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)

RĂRÍT s. rărire. (~ul unei pânze.)

RĂRÍT adj. 1. v. spațiat. 2. destrămat, (rar) dezlânat. (Un pulover de lână ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)

RĂRÍT adj. v. diluat, îndoit, slab, subțiat, subțire.

A rări ≠ a îndesi

A RĂRÍ ~ésc tranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodicitatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar

A SE RĂRÍ se ~éște intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar

rărì v. 1. a (se) face rar; 2. a veni rar: o cam răriam de pe acasă CR.; 3. a merge rar; a o rări dela școală. [Lat. RARESCERE].

rărésc v. tr. (d. rar saŭ lat. raresco, raréscere; sp. ralecer). Fac rar: a rări o pădure tăind copaciĭ, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saŭ chear de loc: după ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noĭ. V. refl. Păru i s’a rărit.

RĂRI vb. 1. a depărta, a distanța, a îndepărta, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pînza s-a ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lînă care s-a ~.)

RĂRIT s. rărire. (~ unei pînze.)

rărit adj. v. DILUAT. ÎNDOIT. SLAB. SUBȚIAT. SUBȚIRE.

RĂRIT adj. 1. depărtat, distanțat, spațiat. (Un text cu litere ~.) 2. destrămat, (rar) dezlînat. (Un pulover de lînă ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)