rărire definitie

2 intrări

19 definiții pentru rărire

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.
RĂRÍRE, răriri, s. f. Acțiunea de a (se) rări și rezultatul ei; rărit1 – V. rări.
RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.
RĂRÍRE, răriri, s. f. Acțiunea de a (se) rări și rezultatul ei; rărit1 – V. rări.
RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar (în timp sau în spațiu). Casele se răriră, încetară. DUMITRIU, N. 13. Gloanțele ș-au rărit acum și mai mult. CAMIL PETRESCU, U. N. 270. Frunza-n codru s-au rărit, Satele s-au înmulțit, Poterele s-au pornit. ALECSANDRI, P. P. 258. ♦ (Despre un întreg) A avea elementele componente (prea) distanțate între ele, a fi (sau a deveni) mai puțin compact. Pădurea prinse a se rări. SADOVEANU, O. I 62. Iarna vine, vara trece Și pădurea s-a rărit. ALECSANDRI, O. 67. ◊ (Impersonal) Într-o zi, umblînd prin pădure, văzură că de-o parte li se rărește, ca și cînd ar fi aproape de-o margine. RETEGANUL, P. I 45. ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțin numeros; (despre colective) a cuprinde mai puțini oameni. 2. Tranz. A face ca un șir de obiecte să fie mai puțin dese (îndepărtîndu-le unele de altele sau eliminînd pe unele dintre ele); a face ca un întreg să fie mai puțin compact (îndepărtînd între ele părțile componente sau eliminînd pe unele dintre ele). Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Din crăchițe (= crăcuțe) mi-a rărit. ȘEZ. VII 22. ◊ Refl. pas. Dacă popușoii se găsesc lăsați prea deși... acum se mai răresc. PAMFILE, A. R. 76. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni, a lăsa între ele o distanță mai mare decît cea obișnuită. Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci, le dase prea puține deslușiri: gazdă bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, V. 21. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a da, a oferi, a impune un lucru la intervale mai lungi (sau în cantitate mai mică) decît de obicei; a o lăsa mai domol. Măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186. A o (mai) rări de (pe) undeva = a se duce undeva din ce în ce mai rar. De prin clasa a șasea... o rărise de pe la școală. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70.
RĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) rări.
rărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 să răreáscă
răríre s. f., g.-d. art. rărírii
rărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răreáscă
răríre s. f., g.-d. art. rărírii
RĂRÍ vb. 1. v. spația. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)
RĂRÍRE s. 1. v. spațiere. 2. destrămare, rărit. (~ unei țesături.)
A rări ≠ a îndesi
A RĂRÍ ~ésc tranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodicitatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar
A SE RĂRÍ se ~éște intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar
rărì v. 1. a (se) face rar; 2. a veni rar: o cam răriam de pe acasă CR.; 3. a merge rar; a o rări dela școală. [Lat. RARESCERE].
rărésc v. tr. (d. rar saŭ lat. raresco, raréscere; sp. ralecer). Fac rar: a rări o pădure tăind copaciĭ, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saŭ chear de loc: după ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noĭ. V. refl. Păru i s’a rărit.
RĂRI vb. 1. a depărta, a distanța, a îndepărta, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pînza s-a ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lînă care s-a ~.)
RĂRIRE s. 1. depărtare, distanțare, îndepărtare, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.) 2. rărit. (~ unei țesături.)

rărire dex

Intrare: rări
rări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rărire
rărire substantiv feminin