rărițat definitie

2 intrări

16 definiții pentru rărițat

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălițá vb. I.
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. La două sau trei săptămîni după prășitul dintîi se face rărițatul... cu rarița. PAMFILE, A. R. 77. – Variantă: (regional) rălițát s. n.
rărițá (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițeáză
rărițát s. n.
rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză
rărițát s. n.
RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)
RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)
A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță
rărițát, rărițátă, rărițáti, rărițáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).
RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)
RĂRIȚAT s. (AGRIC.) rărițare. (~ ogorului.)

rărițat dex

Intrare: rărița
rărița verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rărițat
rărițat substantiv neutru