RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălițá vb. I.

RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița; rărițat. – Variantă: (regional) rălițáre s. f.

rărițá (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițeáză

rărițáre s. f., g.-d. art. rărițắrii; pl. rărițắri

rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză

rărițáre s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări

RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚÁRE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)

A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚARE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)