rărițare definitie

2 intrări

15 definiții pentru rărițare

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.
RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.
RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălițá vb. I.
RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița; rărițat. – Variantă: (regional) rălițáre s. f.
rărițá (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițeáză
rărițáre s. f., g.-d. art. rărițắrii; pl. rărițắri
rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză
rărițáre s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări
RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)
RĂRIȚÁRE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)
A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță
RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)
RĂRIȚARE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)

rărițare dex

Intrare: rărița
rărița verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rărițare
rărițare substantiv feminin