RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălițá vb. I.

rărițá (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițeáză

rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză

RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)