RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.

RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.

RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.

RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.

RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A înceta din viață, a muri. [Bătrînul] a răposat la vreo optzeci de ani. PAS, Z. I 158. Dar cînd a răposat? – Acu chiar, a răposat în brațele mele. ALECSANDRI, T. 1646. ◊ Fig. Comitetul de propagandă a răposat ieri, și iată cum. BĂLCESCU, la GHICA, A. 565.

RĂPOSÁRE s. f. Faptul de a răposa; moarte, deces.

răposá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răposeáză

răposáre (rar) s. f., g.-d. art. răposắrii

răposá vb., ind. prez. 1 sg. răposéz, 3 sg. și pl. răposeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. răposeze

răposáre s. f., g.-d. art. răposării

RĂPOSÁ vb. v. muri.

RĂPOSÁ vb. v. dormi, odihni, repauza.

RĂPOSÁRE s. v. moarte.

RĂPOSÁRE s. v. odihnă, răgaz, repaus.

A răposa ≠ a (se) naște

Răposare ≠ naștere

răposá (răposéz, răposát), vb. – 1. (Înv.) A se odihni. – 2. A muri, a deceda. – Var. înv. răpăosa. Mr. răpăsedzu, răpăsare, megl. răpos, răpusari. Lat. rĕpausāre (Tiktin; REW 7218), cf. it. riposare, prov. repausar, fr. reposer, sp. reposar. – Der. răposat, s. m. (defunct); apusat, s. m. (defunct), probabil prin contaminare cu apus (după Drăganu, Dacor., III, 726, dintr-un lat. *appausātus).

A RĂPOSÁ ~éz intranz. (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârsi; a muri; a deceda; a sucomba. /<lat. repausare

răposá, pers. 3 sg. răposeáză, vb. I (înv.) 1. a se odihni. 2. a muri, a deceda. 3. a coborî, a se opri. 4. a se rezema.

răposà v. a muri. [Lat. REPAUSARE].

răposéz v. tr. (lat. re-pausare, a se odihni de tot; it. riposare, a se odihni, a fi îngropat; fr. reposer, sp. reposar, pg. repouser. V. răpaus). Vechĭ. Las să se odihnească, odihnesc. V. intr. Mă odihnesc (și refl. a să răpăosa, ca a se repauza). Azĭ (și vechĭ). Mor, ĭes din vĭață: a răposat! – Vechĭ și -păosa, -păusa, -poosa și -pousa. Prez. ĭeŭ răpaos și răpaus.

răposa vb. v. DORMI. ODIHNI. REPAUZA.

RĂPOSA vb. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli.

răposare s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS.

RĂPOSARE s. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.)săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș.