răposare definitie

2 intrări

25 definiții pentru răposare

RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.
RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.
RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.
RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.
RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A înceta din viață, a muri. [Bătrînul] a răposat la vreo optzeci de ani. PAS, Z. I 158. Dar cînd a răposat? – Acu chiar, a răposat în brațele mele. ALECSANDRI, T. 1646. ◊ Fig. Comitetul de propagandă a răposat ieri, și iată cum. BĂLCESCU, la GHICA, A. 565.
RĂPOSÁRE s. f. Faptul de a răposa; moarte, deces.
răposá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răposeáză
răposáre (rar) s. f., g.-d. art. răposắrii
răposá vb., ind. prez. 1 sg. răposéz, 3 sg. și pl. răposeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. răposeze
răposáre s. f., g.-d. art. răposării
RĂPOSÁ vb. v. muri.
RĂPOSÁ vb. v. dormi, odihni, repauza.
RĂPOSÁRE s. v. moarte.
RĂPOSÁRE s. v. odihnă, răgaz, repaus.
A răposa ≠ a (se) naște
Răposare ≠ naștere
răposá (răposéz, răposát), vb.1. (Înv.) A se odihni. – 2. A muri, a deceda. – Var. înv. răpăosa. Mr. răpăsedzu, răpăsare, megl. răpos, răpusari. Lat. rĕpausāre (Tiktin; REW 7218), cf. it. riposare, prov. repausar, fr. reposer, sp. reposar. – Der. răposat, s. m. (defunct); apusat, s. m. (defunct), probabil prin contaminare cu apus (după Drăganu, Dacor., III, 726, dintr-un lat. *appausātus).
A RĂPOSÁ ~éz intranz. (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârsi; a muri; a deceda; a sucomba. /<lat. repausare
răposá, pers. 3 sg. răposeáză, vb. I (înv.) 1. a se odihni. 2. a muri, a deceda. 3. a coborî, a se opri. 4. a se rezema.
răposà v. a muri. [Lat. REPAUSARE].
răposéz v. tr. (lat. re-pausare, a se odihni de tot; it. riposare, a se odihni, a fi îngropat; fr. reposer, sp. reposar, pg. repouser. V. răpaus). Vechĭ. Las să se odihnească, odihnesc. V. intr. Mă odihnesc (și refl. a să răpăosa, ca a se repauza). Azĭ (și vechĭ). Mor, ĭes din vĭață: a răposat! – Vechĭ și -păosa, -păusa, -poosa și -pousa. Prez. ĭeŭ răpaos și răpaus.
răposa vb. v. DORMI. ODIHNI. REPAUZA.
RĂPOSA vb. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli.
răposare s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS.
RĂPOSARE s. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.)săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș.

răposare dex

Intrare: răposa
răposa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: răposare
răposare substantiv feminin