răpștire definitie

2 intrări

13 definiții pentru răpștire

RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.
RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.
răpștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 să răpșteáscă
răpștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răpșteáscă
RĂPȘTÍ vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.
RĂPȘTÍRE s. v. ciudă, crâcneală, crâcnire, gelozie, invidie, jaf, jefuire, jefuit, murmur, necaz, pică, pizmă, pornire, pradă, prădare, prădat, prădăciune, protest, ranchiună, uzurpare.
răpștí (răpștésc, răpștít), vb.1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).
A RĂPȘTÍ ~ésc intranz. reg. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton
A SE RĂPȘTÍ mă ~ésc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton
răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].
răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.
răpști vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA.
răpștire s. v. CIUDĂ. CRÎCNEALĂ. CRÎCNIRE. GELOZIE. INVIDIE. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. MURMUR. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PROTEST. RANCHIUNĂ. UZURPARE.

răpștire dex

Intrare: răpști
răpști verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răpștire
răpștire