răpănos definitie

12 definiții pentru răpănos

RĂPĂNÓS, -OÁSĂ, răpănoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are rapăn; bolnav de rapăn. ♦ Fig. Murdar, zdrențăros, jegos. – Rapăn + suf. -os.
RĂPĂNÓS, -OÁSĂ, răpănoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are rapăn; bolnav de rapăn. ♦ Fig. Murdar, zdrențăros, jegos. – Rapăn + suf. -os.
RĂPĂNÓS, -OÁSĂ, răpănoși, -oase, adj. Plin de rapăn, bolnav de rapăn; p. ext. jegos. Numai unul [dintre purcei] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75. Pielea rea și răpănoasă ori o bate, ori o lasă (= pe cel învechit în rele degeaba mai încerci să-l îndrepți). ◊ (Substantivat) Capul răpănosului e plin de bube. ȘEZ. III l75.
răpănós adj. m., pl. răpănóși; f. răpănoásă, pl. răpănoáse
răpănós adj. m., pl. răpănóși; f. sg. răpănoásă, pl. răpănoáse
RĂPĂNÓS adj. 1. (MED. VET.) (reg.) jigodios, jigodit. (Cal ~.) 2. v. murdar.
RĂPĂNÓS adj. v. râios, scabios.
RĂPĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care suferă de rapăn. 2) Care are rapăn. /rapăn + suf. ~tor
răpănos a. plin de rapăn: cal răpănos CR.
răpănós, -oásă adj. (d. rapăn). Bolnav de rapăn. Prov. Pelea rea și răpănoasă, orĭ o bate orĭ o lasă (tot una-ĭ), pe omu vițios nu-l poțĭ îndrepta nicĭ cu rău, nicĭ cu binele.
RĂPĂNOS adj. 1. (MED. VET.) (reg.) igodios, jigodit. (Cal ~.) 2. jegos, mînjit, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mîrșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, rîpat, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.)
răpănos adj. v. RÎIOS. SCABIOS.

răpănos dex

Intrare: răpănos
răpănos adjectiv