răpăitură definitie

7 definiții pentru răpăitură

RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. Răpăit2. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tură.
RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. Răpăit2. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tură.
RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. (Mai ales la pl.) Zgomote scurte și dese produse de izbituri repezi și cadențate; răpăială. Abia mîntui vorbele și alături se auziră, ca o grindină care lovește în geam și pe acoperiș, răpăituri. PAS, L. I 138. Răpăiturile se tot întețeau, ba auzi chiar și un fel de mugete. STĂNOIU, C. I. 185.
răpăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. răpăitúrii; pl. răpăitúri
răpăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. răpăitúrii; pl. răpăitúri
RĂPĂITÚRĂ s. v. răpăit.
RĂPĂITU s. răpăială, răpăit, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (O ~ de ploaie.)

răpăitură dex

Intrare: răpăitură
răpăitură substantiv feminin
  • silabisire: -pă-i-