răpăială definitie

8 definiții pentru răpăială

RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală.
RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală.
RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Zgomotul produs de ploaie sau de grindină cînd cade pe acoperiș sau pe altă suprafață tare; răpăit. Au căzut literele cu o răpăială de grindină pe scara în spirală. PAS, Z. I 302. Copilul plîngea tot mai tare; dar răpăiala grindinei și duduiturile tunetelor îi acopereau glasul slab. CARAGIALE, S. 6. ◊ (Prin analogie) Se aud pași mulți. Sînt răpăieli cadențate ale unor încălțăminte grele. SAHIA, N. 44. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze. REBREANU, R. II 152. ♦ Ploaie zgomotoasă, de scurtă durată. Ploaia stătuse de mult; a fost o răpăială grăbită. ARDELEANU, D. 176. ♦ Zgomot produs de gloanțe sau de arme automate. Începe o răpăială de focuri care crește și descrește. CAMIL PETRESCU, U. N. 267.
răpăiálă s. f., g.-d. art. răpăiélii; pl. răpăiéli
răpăiálă s. f., g.-d. art. răpăiélii; pl. răpăiéli
RĂPĂIÁLĂ s. 1. v. răpăit. 2. v. ropot.
răpăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răpăi, ropot: răpăĭala ploiĭ, a copitelor.
RĂPĂIA s. 1. răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (O ~ de ploaie.) 2. ropot. (O ~ de aplauze.)

răpăială dex

Intrare: răpăială
răpăială substantiv feminin