răntăli definitie

3 definiții pentru răntăli

răntălí1, răntălésc, vb. IV (reg.) a face dezordine.
răntălí2, răntălésc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaș.
răntălí, răntălesc, vb. tranz. – (reg.) A prăji carnea cu ou (Bilțiu, 1999). – Din magh. rant „a prăji, a frige” (MDA).

răntăli dex

Intrare: răntăli
răntăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a