Dicționare ale limbii române

O definiție pentru rănțui

rănțuí, pers. 3 sg. rắnțuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).

rănțui definitie

rănțui dex

Intrare: rănțui
rănțui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a