clomburát, ~ă a [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~ați, ~e / E: cloambă + -(ur)at] (Reg) Rămuros.

RĂMURÓS, -OÁSĂ, rămuroși, -oase, adj. Cu multe ramuri; rămurat, stufos. – Ramură + suf. -os.

RĂMURÓS, -OÁSĂ, rămuroși, -oase, adj. Cu multe ramuri; rămurat, stufos. – Ramură + suf. -os.

RĂMURÓS, -OÁSĂ, rămuroși, -oase, adj. (Despre arbori) Cu multe ramuri. Vezi arbori înalți, drepți, stufoși, rămuroși. STANCU, D. 13. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. Perii au fost mari, înalți și rămuroși și plini de pere frumoase. RETEGANUL, P. II 31. ◊ (Prin analogie) La sanie e înhămat un cerb... cu coarne rămuroase. STANCU, D. 297. Împrejuru-ne s-adună... Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte. EMINESCU, O. I 101.

rămurós adj. m., pl. rămuróși; f. rămuroásă, pl. rămuroáse

rămurós adj. m., pl. rămuróși; f. sg. rămuroásă, pl. rămuroáse

RĂMURÓS adj. 1. crengos, crenguros, ramificat, (rar) crăcos, (pop.) rămurat, (reg.) crăcuros, (Transilv.) clombos. (Arbore ~.) 2. v. ramificat.

RĂMURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are (multe) ramuri; cu (multe) ramuri; ramificat; crengos. Arbore ~. /ramură + suf. ~os

rămuros a. cu ramuri numeroase: cerbi cu coarne rămuroase EM.

rămurós, -oásă adj. (d. ramură saŭ lat. ramulosus). Cu multe ramurĭ, crăngos: un stejar rămuros. V. rădăcinos.

RĂMUROS adj. 1. crengos, crenguros, ramificat, (rar) crăcos, (pop.) rămurat, (reg.) crăcuros, (Transilv.) clombos. (Arbore ~.) 2. ramificat, (înv.) rășchirat. (Reni cu coarne ~.)