rămurea definitie

2 intrări

20 definiții pentru rămurea

RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui ramură. 2. (La pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis). – Ramură + suf. -ea, -ică.
RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui ramură. 2. (La pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis). – Ramură + suf. -ea, -ică.
RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. Diminutiv al lui ramură. Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea. COȘBUC, P. I 153. Cuibul ți-au stricat, Puii ți-au luat, Ș-acum, singurică, Cînți pe rămurică. TEODORESCU, P. P. 454. ◊ (Prin analogie) Bustul Annei apăru întreg... marmură cu suflet, fildeș cioplit, prin ale cărui rămurele de vine curgea fluidul misterios al vieții tinere. D. ZAMFIRESCU, R. 171.
RĂMURÍ, rămuresc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ramifica. Fac din cîrpe un cap, din care se rămuresc două coarne făcute din lemn. PAMFILE, la CADE.
RĂMURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. n. și f. Diminutiv al lui ramură.
rămureá/rămurícă s. f., g.-d. art. rămurélei; pl. rămuréle, art. rămurélele
rămurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 să rămureáscă
rămurícă v. rămureá
rămureá /rămurícă s. f., g.-d. art. rămurélei; pl. rămuréle
rămurí vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 sg. și pl. rămureáscă
RĂMUREÁ s. (BOT.) 1. v. rămurică. 2. (la pl.; Clavaria botrytis) (reg.) meloșel, opintici (pl.), tocmăgel, verzișoară, barba-caprei, burete-creț, creasta-cocoșului. 3. (la pl.; Ramaria botrytis) burete-de-conopidă.
RĂMURÍ vb. v. ramifica.
RĂMURÍCĂ s. (BOT.) crăculiță, crăcușoară, crăcuță, crenguță, rămurea, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.)
rămureá și -rícă f., pl. rele (dim. d. ramură). Ramură mică, crănguță.
RĂMUREA s. (BOT.) 1. crăculiță, crăcușoară, crăcuță, crenguță, rămurică, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.) 2. (la pl.; Clavaria botrytis) (reg.) meloșel, opintici (pl.), tocmăgel, verzișoară, barba-caprei, burete-creț, creasta-cocoșului.
rămuri vb. v. RAMIFICA.
RĂMURI s. (BOT.) crăculiță, crăcușoară, crăcuță, crenguță, rămurea, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.)
RĂMURÉLE (< ramură) s. f. pl. Ciupercă comestibilă, înaltă de 7-15 cm, cu fructificații cărnoase, ramificate coraliform având aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare albă sau gălbuie, cu extremitățile ramurilor roz, roșii sau purpurii, crește în păduri de foioase sau conifere izolată sau formând grupuri numeroase în jurul arborilor.

rămurea dex

Intrare: rămurea
rămurea substantiv feminin
rămurică substantiv feminin
Intrare: rămuri
rămuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a