Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru rămășire

RĂMĂȘÍ, rămășesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A pune rămășag. – Din rămășag (derivat regresiv).
RĂMĂȘÍ, rămășesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A pune rămășag. – Din rămășag (derivat regresiv).
RĂMĂȘÍ, rămășesc, vb. IV. Refl. (Regional) A pune rămășag. Mă rămășesc c-o să alergați astfel prin toate orașele mari din Europa. SLAVICI, N. II 340. Treburile tale, eu mă rămășesc Că într-un ceas toate ți le isprăvesc. PANN, P. V. II 65.
!rămășí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rămășéște, imperf. 3 sg. se rămășeá; conj. prez. 3 să se rămășeáscă
rămășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rămășésc, imperf. 3 sg. rămășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rămășeáscă
RĂMĂȘÍ vb. v. paria.
rămășì v. a pune rămășag: eu mă rămășesc PANN.
rămășésc (mă) v. refl. Munt. Vest. Olt. Sîrb. Pun rămășag, fac prinsoare, mă prind.
rămăși vb. v. PARIA.

Rămășire dex online | sinonim

Rămășire definitie

Intrare: rămăși
rămăși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rămășire
rămășire infinitiv lung