rămășag definitie

12 definiții pentru rămășag

RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.
RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.
RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (În construcție cu verbele «a pune», mai rar «a face» sau «a angaja») Prinsoare, pariu. Mă pun rămășag pe-o vadră de vin c-așa are să fie. SADOVEANU, O. VIII 254. Din loji și pînă-n galerii, Se angajase rămășaguri Și se iveau discuții vii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 184. Aș pune rămășag că istoria vieții d-tale a să ne facă să adormim. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (În construcție cu verbele «a pierde» sau «a cîștiga») Angel a prăpădit rămășagul, adică două butelii de șampanie. ALECSANDRI, O. P. 313.
rămășág s. n., pl. rămășáguri
rămășág s. n., pl. rămășáguri
RĂMĂȘÁG s. v. pariu.
RĂMĂȘÁG ~uri n. Înțelegere între persoane care, susținând lucruri contrare, se obligă să dea o compensație materială celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A câștiga un ~. /rămas + suf. ~șag
rămășag n. prinsoare: a câștigat rămășagul. [Tras din rămas].
rămășág n., pl. urĭ (d. rămas cu suf. ung. -șag). Prinsoare, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se întîmplă cum zice el: pun rămășag pe o sută de francĭ că Dunărea va îngheța la noapte. V. vĭerșun.
RĂMĂȘAG s. pariu, prinsoare, (înv. și pop.) rămas, (reg.) rămaș, rămășeală, rămășiță. (A face ~ cu cineva.)
rămășág, rămășaguri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi, 1925: 251). – Din rămas + suf. -șag (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
rămășág, -uri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi 1925: 251). – Din rămas + -șag.

rămășag dex

Intrare: rămășag
rămășag substantiv neutru