răime definitie

5 definiții pentru răime

RĂÍME s. v. răutate.
răíme s.f. (înv. și reg.) răutate; (în expr.) a avea o răime = a se necăji, a se înfuria; a avea toane.
răíme f. Vechĭ. Răutate.
răutáte f. (d. răŭ). Caracteru omuluĭ răŭ: răutatea oamenilor n’are marginĭ. Malițiozitate, ironie veninoasă: a rîde cu răutate. Faptă rea: a face răutățĭ. Vechĭ. Nenorocire, răŭ: asta nu e mare răutate. A fi capu răutăților, a fi originea saŭ autoru tuturor relelor. – Vechĭ și reutate, răotate (cp. cu cheoloare, greotate, prioteasă), și răime.
ime s. v. RĂUTATE.

răime dex

Intrare: răime
răime