Dicționare ale limbii române
RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RĂGILÁ, rágil și răgilez, vb. I. Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghilá (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgelá vb. I.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
răgilá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 rágilă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
răgilá vb., ind. prez. 1 sg. rágil, 3 sg. și pl. rágilă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RĂGILÁ vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A RĂGILÁ rágil tranz. reg. 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
RĂGILA vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
răgilare dex
Intrare: răgila
răgila 1 ragil
verb
grupa I
conjugarea I
răgila 2 răgilez
verb
grupa I
conjugarea a II-a
Intrare: răgilare
răgilare
infinitiv lung