10 definiții pentru răgilare
RĂGILÁ, rágil,
vb. I.
Tranz. (
Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din
ragilă. RĂGILÁ, rágil,
vb. I.
Tranz. (
Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din
ragilă. RĂGILÁ, rágil și răgilez,
vb. I.
Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă.
V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante:
răghilá (PĂSCULESCU, L. P. 147),
răgelá vb. I.
răgilá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3 rágilă
răgilá vb., ind. prez. 1 sg. rágil, 3 sg. și pl. rágilă RĂGILÁ vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.) A RĂGILÁ rágil tranz. reg. 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.
răghiléz și (rar)
răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și
răgilez. RĂGILA vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.) Răgilare dex online | sinonim
Răgilare definitie
Intrare: răgila
răgila 1 ragil verb grupa I conjugarea I
răgila 2 răgilez verb grupa I conjugarea a II-a