Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru răgaz

RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s. n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire. 2. Perioadă de întrerupere a unei activități; odihnă; repaus. ◊ Loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Liniște, tihnă, pace. – Et. nec.
RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s. n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire. 2. Perioadă de întrerupere a unei activități; odihnă; repaus. ◊ Loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Liniște, tihnă, pace. – Et. nec.
RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s. n. (Mai ales în construcții negative, în legătură cu verbele «a avea», «a găsi») 1. Timp liber, disponibil (pentru a face un lucru). N-a avut cînd să găsească răgaz și să-și ceară iertare. C. PETRESCU, A. 297. Numai duminecă avu răgaz să se repează pînă acasă. REBREANU, R. I 192. ◊ Expr. A da cuiva răgaz (să...) = a acorda cuiva timpul sau liniștea necesară pentru a face un lucru (v. păsui); a îngădui cuiva un interval de liniște, suspendînd o urmărire, o prigoană. După atîta cernere de ape, credeam că în sfîrșit ploile ne vor da puțin răgaz. SADOVEANU, O. VIII 71. Fără să-i dea răgaz a zice nici cîrc, îi puse o piedecă și-i făcu vînt în cazan. ISPIRESCU, L. 201. Se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz. ODOBESCU, S. III 38. 2. Moment de întrerupere a muncii; interval liniștit între două perioade de activitate; odihnă, repaus. Sînt răgazuri în vremea toamnei și-n cap de iarnă, cînd vînturile din miezul nopții stau legate și vine pe adierea de la miazăzi o vară tîrzie. SADOVEANU, N. P. 290. Răgazul de amiazi trecu. SANDU-ALDEA, D. N. 288. Am pomenit și de acei sălbatici ai perioadei glaciare care, în lungile lor răgazuri, au născocit arta sculpturii. ODOBESCU, S. III 114. ◊ Loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. Înșirați unul după altul, urcau. Fără răgaz, fără să piardă nici o mișcare, urcau. BOGZA, C. O. 23. Sînt împiegat, În veci mutat Și permutat... Fără răgaz între romîni. ALECSANDRI, T. 111. 3. Liniște, pace. Am și eu două ori trei zile de împăcare și de răgaz, răspunse c-un accent duios Duțu, – după ce îmi iau leafa. SADOVEANU, O. VIII 40. Nu e ceas și pas, răgaz să poți avea de faun. MACEDONSKI, O. I 120. Neaflînd minută de răgaz, am fugit la țară. NEGRUZZI, S. I 60. Nu mai ai răgaz de oaspeți. ȘEZ. I 276.
răgáz s. n., pl. răgázuri
răgáz s. n., pl. răgázuri
RĂGÁZ s. 1. v. odihnă. 2. liniște, pace, tihnă. 3. timp, vreme, (pop.) răspas. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi puțin ~ să mă gândesc.) 4. v. perioadă. 5. v. păsuire.
răgáz (răgázuri), s. n. – Repaus, odihnă, așteptare, amînare. – Var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz „vad”; cf. zăgaz și sb. (za)gaziti „a trece prin vad”, sb. razgaziti „a fixa separat”, care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp față de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado „repaus”. Relația cu sl. rokŭ „soroc” sau lituan. rákas „soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic.
RĂGÁZ ~uri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitată, pe care o are la dispoziție cineva. Nu are nici o clipă de ~. 2) Schimbare a datei de îndeplinire a unei obligații; amânare; păsuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru în condiții normale; a (nu) păsui. 3) Întrerupere temporară a unei activități; odihnă; repaus; pauză; recreație. Dă-mi puțin ~ să mă gândesc. ◊ Fără ~ fără întrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniște; a nu avea tihnă. /Orig. nec.
răgaz n. 1. timp disponibil, repaos; 2. amânare, păsueală. [Cf. litfan RAKAS, termen, timp].
răgáz n., pl. urĭ (indirect d. litv. rákas timp, răgaz, d. vsl. rokŭ, termin, de unde și rom. soroc). Timp de repaus, repaus: n’am răgaz, muncesc fără răgaz. A da cuĭva răgaz, a-ĭ da timp liber, a-l lăsa liber ca să se odihnească orĭ să facă ceva. – Și regáz (Con. 149 și pop. în Vs.). V. răspas, răzbun, popas.
RĂGAZ s. 1. odihnă, repaus, (pop.) preget, zăbavă, (înv. și reg.) odihneală, paos, răzbun, (înv.) răposare, răsuflare, răsuflu. (Și-a permis un ~.) 2. liniște, pace, tihnă. (N-are o clipă de ~.) 3. timp, vreme, (pop.) răspas. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi puțin ~ să mă gîndesc.) 4. epocă, interval, perioadă, răstimp, spațiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. și reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acel ~...) 5. amînare, păsuială, păsuire, (pop.) îngăduință, îngăduire, (înv. și reg.) răzbun. (I-a acordat un ~ pentru onorarea poliței.)

Răgaz dex online | sinonim

Răgaz definitie

Intrare: răgaz
răgaz substantiv neutru