răgădui definitie

8 definiții pentru răgădui

RĂGĂDUÍ, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A lua un obiect (dintre mai multe) la întîmplare, a apuca ce se nimerește. A început să înjure, să răcnească, să dea într-unul și într-altul cu ce răgăduia. I. CR. III 172.
RĂGĂDUÍ, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lua un obiect la întâmplare, a apuca ce se nimerește. – Magh. ragadni.
RĂGĂDUÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, apuca, economisi, face, întâmpla, nimeri, răcni, răsti, striga, strânge, țipa, urla, zbiera.
răgăduí (răgăduiésc, răgăduít), vb. – (Olt.) A prinde, a apuca. Mag. ragadni (Drăganu, Dacor., III, 723; Candrea).
răgăduí1, răgăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli.
răgăduí2, răgăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a păsui, a amâna. 2. a poposi undeva după un drum lung.
răgăduĭésc v. tr. (ung. ragadni, a apuca). Olt. Rar. Apuc: fie-care da cu ce răgăduĭa (Tkt.), nu-l lăsa să se dădălcească din ce răgăduĭa (Șez. 32, 103). V. răcăduĭesc.
răgădui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. APUCA. ECONOMISI. FACE. ÎNTÎMPLA. NIMERI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. STRÎNGE. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

răgădui dex

Intrare: răgădui
răgădui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a