RĂCOÍNĂ s. f. v. răcovină.

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s. f.] – Et. nec.

RĂCUÍNĂ s. f. v. răcovină.

RĂCOÍNĂ s. f. v. răcovină.

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s. f.] – Et. nec.

RĂCUÍNĂ s. f. v. răcovină.

RĂCOÍNĂ s. f. v. rocoină.

RĂCUÍNĂ s. f. v. rocoină.

ROCOÍNĂ, rocoine, s. f. Numele mai multor plante erbacee cu fructul o capsulă (Stellaria media, Alsine verna etc.). Ea la foc punea... Fir de rocoină, Măduvă de soc. COȘBUC, P. II 150. – Variante: răcoínă (ȘEZ. XV 113), răcuínă (HODOȘ, P. P. 107) s. f.

răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne

răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne

RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.

RĂCOVÍNĂ s. v. mierluță, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

RĂCUÍNĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ion.

RĂCOVÍNĂ ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare și păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe și cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.

răcóină1 s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele.

răcovină f. V. rocoină.

rocoină f. plantă ale cării semințe sunt mult căutate de păsări și mai cu seamă de găini (Alsine media). [Și răcoină = slav. RAKOVINA, rac și coajă de scoică].

răcovínă și rocovínă f., pl. e (sîrb. rus. rákovina, găoace, scoĭcă, d. rak, rac). Numele unor plante numite și: 1. merluță (álsine verna, álsine caespitosa saŭ arenaria verna), care crește pin pășunĭ petroase; 2. rocoțel (stellaria media saŭ álsine media), pe ale căreĭ semințe le caută păsările și maĭ ales găinile; 3. ochișor, scînteĭuță (anagallis arvensis). – Și -oínă.

răcovină s. v. MIERLUȚĂ. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

RĂCOVINĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scînteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.

RĂCUINĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sînziană, (reg.) floarea-sfîntului-Ion.

răcuínă, răcuine, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.); scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu, 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Var. a lui racovină (DEX, MDA); din sl. rakovina (DER).

răcuínă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.) Scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Din sl. rakovina (DER).

RĂCUÍNĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpină fragilă, frunze verticilate și flori albe sau albe-verzui, dispuse în panicule (Galium rotundifolium). Crește în păduri.