RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică.

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică.

RĂCHIȚÉLE s. f. pl. Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina tîrîtoare, cu fructe roșii, acrișoare și comestibile (Vaccinium Oxycoccos).

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, S. f. Diminutiv al lui răchită; răchită sau salcie tînără. Vara, în zilele de sărbătoare... după cules răchițică de făcut gălbenele... cine umblă? CREANGĂ, la CADE.

răchițícă s. f., g.-d. art. răchițélei; pl. răchițéle, art. răchițélele

răchițícă s. f., g.-d. art. răchițélei; pl. răchițéle

RĂCHIȚÉLE s. pl. v. slăbănog.

RĂCHIȚÍCĂ s. v. lozie, mlajă, răchită roșie, răscoage, salcie pletoasă, salcie plângătoare.

RĂCHIȚÍCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță-mirositoare. 2. v. salcie.

RĂCHIȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la răchită) 1) Arbust pitic cu tulpina târâtoare, cu frunze eliptice, lucioase și persistente, cu fructe comestibile, de culoare roșie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale cărui frunze ascuțite, acoperite pe ambele părți cu un fel de solzi, au o nuanță argintie. /răchită + suf. ~ică

răchițică f. sau salcie mirositoare, mic și frumos arbore cu flori mici odorante (Elaeagnus).

răchițéle f. pl. (d. răchițică, dim. d. răchită). Nord. Un copăcel totdeauna verde cu frunze ovale ascuțite verzĭ pe față și cebușiĭ pe dos și care crește pin mlaștinĭ (vaccinium oxycoccos orĭ oxycoccos palustris). Fructele luĭ îs niște boabe roșiĭ acrișoare bune de mîncat și se culeg după căderea brumeĭ. – La Dorna se pron. răcițele.

răchițele s. pl. v. SLĂBĂNOG.

răchițică s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ ROȘIE. RĂSCOAGE. SALCIE PLETOASĂ.

RĂCHIȚICĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță mirositoare. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, salcie, (reg.) străvăț.

răchițícă, răchițele, s.f. – (bot.) Arbust întotdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxicoccus quadripetallus). ♦ (top.) Răchițele, fânațe în Rohia (Vișovan, 2008). – Din răchită „salcie” (< sl. rakyta) + suf. -ică (DEX, MDA).

RĂCHIȚÉLE (< răchită) s. f. pl. Arbust târâtor pitic, din familia ericaceelor, cu frunze mici pieloase, persistente, flori roz-carmin și fructe bace roșii, acrișoare, comestibile (Vaccinium oxycoccus). În România r. crește în regiunea montană și subalpină prin turbării.

ELAEAGNUS L., RĂCHIȚICĂ, fam. Elaeagnaceae. Gen originar din America de N, Asia, sudul Europei, cca 38 specii, arbori și arbuști, cu spini pe lujeri și ramuri. Plantele în întregime, inclusiv frunzele (mai ales pe partea lor inferioară), sînt acoperite cu solzi mici, stelați, argintii. Frunze simple, alterne sau opuse, lanceolate, margini. întregi. Flori mirositoare, hermafrodite sau poligame, cu perigonul campanulat, 4 rar 5 foliole și 4 stamine lipite cu perigonul. Fructul, drupă cărnoasă, cenușie.

Vaccinium oxycoccos L., « Răchițele ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori lung-pedunculate (caliciu cu 4 diviziuni, corolă adînc-fidată, 4 petale răsfrînte cu lacinii alungit-eliptic-lanceolate, purpur-deschis, 8 stamine exerte), 1-4, în ciorchine terminal, erect. Frunze persistente, ovat-oblonge, cu marginea rulată, pe spate albe-cenușii și verzi pe față. Mic arbust tîrîtor, tulpină subțire, rădăcini radicante. Fructe, bace roșii-închis, acrișoare.