răceală definitie

2 intrări

14 definiții pentru răceală

RĂCEÁLĂ, (3) răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. – Răci + suf. -eală.
RĂCEÁLĂ, răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. – Răci + suf. -eală.
RĂCEÁLĂ, (rar) răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută a aerului; frig. Păru înfiorată de răceala nopții. SADOVEANU, O. VII 165. ♦ Faptul de a fi sau de a da impresia că este rece la atingere; senzație de frig. Simt răceala picăturilor ca niște sfîrcuri de bici plesnindu-mi obrajii. BART, S. M. 15. O răceală ca de gheață se ridica în trupul lui Radu de la tălpi spre genunchi. VLAHUȚĂ, O. A. 133. 2. Fig. Lipsă de însuflețire sau de entuziasm; apatie, indiferență, nepăsare. Este mai ușor să te eliberezi de asprimile stilului, de slăbiciunea compoziției decît de răceala sufletească. V. ROM. decembrie 1953, 267. Se forța să fixeze cu răceală într-un cadru tehnic toate amănuntele pentru explicarea faptelor. BART, S. M. 77. [Smărăndița] poate vrea să puie răceală între noi. BOLINTINEANU, O. 341. 3. Boală, adesea cu caracter epidemic, care se localizează pe căile respiratorii, pe tubul digestiv sau pe sistemul nervos central. V. gripă. Ș-apoi, pînă vine mă-sa, prinde o răceală. GALAN, Z. R. 266.
răceálă s. f., g.-d. art. răcélii; (boli) pl. răcéli
răceálă s. f., g.-d. art. răcélii; (boli) pl. răcéli
RĂCEÁLĂ s. 1. v. frig. 2. (MED.) (pop.) troahnă, (prin Mold.) rahnă, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (A contractat o ~ zdravănă.) *3. (fig.) reținere, rezervă. (Spectacolul a fost primit cu destulă ~.)
RĂCEÁLĂ s. v. apatie, calm, cumpăt, delăsare, fire, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, stăpânire, tembelism.
Răceală ≠ căldură
RĂCEÁLĂ ~éli f. l) Temperatură scăzută a mediului înconjurător; frig. 2) Senzație de rece. 3) fig. Atitudine lipsită de atenție și de bunăvoință față de cineva sau de ceva. Spectacolul a fost primit cu ~. 4) Boală cauzată de supunerea organismului la acțiunea frigului. [G.-D. răcelii] /a (se) răci + suf. ~eală
răceală f. 1. însușirea celor reci; 2. boală cauzată de un frig neașteptat: a muri de răceală; 3. fig. indiferență: l’a primit cu răceală. [V. rece].
răceálă f., pl. elĭ (d. rece, în est răce). Calitatea de a fi rece: răceala ghețiĭ. Boală cauzată de frig (ca: guturaĭu, junghĭu, oftica): a te îmbolnăvi de răceală. Fig. Indiferență, nepăsare, lipsă de simpatie: a privi, a primi cu răceală. V. frig, căldură.
răcea s. v. APATIE. CALM. CUMPĂT. DELĂSARE. FIRE. INDIFERENȚĂ. INDOLENȚĂ. INERȚIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. STĂPÎNIRE. TEMBELISM.
RĂCEA s. 1. frig, rece. (~ de afară.) 2. (MED.) (pop.) troahnă, (prin Mold.) rahnă, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (A contractat o ~ zdravănă.) 3.* (fig.) reținere, rezervă. (Spectacolul a fost primit cu destulă ~.)
Răceală v. Rece 3.

răceală dex

Intrare: răceală
răceală substantiv feminin
Intrare: Răceală
Răceală