RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar.

RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar.

RĂCÁR, răcari, s. m. Cel care se îndeletnicește cu prinderea sau cu vînzarea racilor. Atunci cată să știi a-i găti [racii]; asta-i a doua datorie a răcarului. SADOVEANU, N. F. 78.

răcár (vânzător de raci) (rar) s. m., pl. răcári

răcár s. m., pl. răcári

răcár, răcári, s.m. (înv.) 1. bărbat care prinde sau vinde raci. 2. scutelnic care aducea stăpânilor o sută de raci pe săptămână.

răcari m. pl. od. scutelnici cari aduceau stăpânilor lor o sută de raci pe săptămână.

răcár m. Prinzător de racĭ.