Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru răcar
RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RĂCÁR, răcari, s. m. Cel care se îndeletnicește cu prinderea sau cu vînzarea racilor. Atunci cată să știi a-i găti [racii]; asta-i a doua datorie a răcarului. SADOVEANU, N. F. 78.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
răcár (vânzător de raci) (rar) s. m., pl. răcári
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
răcár s. m., pl. răcári
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
răcár, răcári, s.m. (înv.) 1. bărbat care prinde sau vinde raci. 2. scutelnic care aducea stăpânilor o sută de raci pe săptămână.
răcari m. pl. od. scutelnici cari aduceau stăpânilor lor o sută de raci pe săptămână.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
răcár m. Prinzător de racĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
răcar definitie
răcar dex
Intrare: răcar
răcar
substantiv masculin