răcănel definitie

2 intrări

10 definiții pentru răcănel

RĂCĂNÉL, răcănei, s. m. (Zool.; reg.) Brotăcel. – Răcăni + suf. -el.
RĂCĂNÉL, răcănei, s. m. (Zool.; reg.) Brotăcel. – Răcăni + suf. -el.
RĂCĂNÉL, răcănei, s. m. (Regional) Broatec. O liniște se lăsase asupra casei, iar răcăneii... luau în stăpînire noaptea. MACEDONSKI, O. III 13. Cînd... răcăneii cei verzi se suie sus pe lemne, atunci are să vie ploaie. I. IONESCU, M. 65.
răcănél (reg.) s. m., pl. răcănéi, art. răcănéii
răcănél s. m., pl. răcănéi, art. răcănéii
RĂCĂNÉL s. v. broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic.
răcănel m. brotac.
răcănél m., pl. eĭ (dim. d. răcan). Olt. Trans. Brotac. – În nord și racateț.
răcănel s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC.
RĂCĂNEL, Pîrvu și Maria Răcănița, soția lui; – P. olt. (Mz Pl I 63) < subst. (brotăcel).

răcănel dex

Intrare: răcănel
răcănel substantiv masculin
Intrare: Răcănel
Răcănel