11 definiții pentru răbuit
RĂBUÍ, răbuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A da, a unge cu răbuială (
2). –
Cf. germ. reiben „a freca”.
RĂBUÍT, -Ă, răbuiți, -te,
adj. (
Reg.) Uns, dat cu răbuială (
2). –
V. răbui. RĂBUÍ, răbuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A da, a unge cu răbuială (
2). –
Cf. germ. reiben „a freca”.
RĂBUÍT, -Ă, răbuiți, -te,
adj. (
Reg.) Uns, dat cu răbuială (
2). –
V. răbui. RĂBUÍ, răbuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Mold.) A unge cu unsoare preparată din păcură, cu răbuială (
2). Găseam pe moș Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun. CREANGĂ, A. 45.
răbuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răbuiésc,
imperf. 3
sg. răbuiá;
conj. prez. 3 să răbuiáscă
răbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbuiésc, imperf. 3 sg. răbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răbuiáscă răbuí (-uiésc, răbuít), vb. – (
Mold.) A gresa, a unge, a da cu ceară. Probabil din
germ. reiben „a freca” (Candrea). –
Der. răbuială,
s. f. (grăsime, ceară).
A RĂBUÍ ~iésc tranz. reg. A unge cu răbuială. /<germ. reiben răbuì v. Mold. a freca cu o unsoare: răbuind cioboatele cu dohot CR. [Cf. nemț. REIBEN, a freca].
răbuĭésc v. tr. (germ. reiben, a freca. V.
foraĭbăr). Nord. Frec (ung) cu unsoare încălțămintea.
Răbuit dex online | sinonim
Răbuit definitie
Intrare: răbui
răbui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a