răbufneală definitie

8 definiții pentru răbufneală

RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.
RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.
RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. 1. Zgomot surd și puternic; răbufnire. V. bufnitură. Se adăugau trilurile de flaut, răbufneala țoalelor scuturate, patefonul domnișoarei Sonia. C. PETRESCU, C. V. 49. 2. Suflu puternic; țîșnire, izbucnire. Răbufneala vîntului smulge flacăra opaițului, trîntește ușa la loc în încuietoare. C. PETRESCU, S. 58.
răbufneálă s. f., g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnéli
răbufneálă s. f., g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnéli
RĂBUFNEÁLĂ s. izbucnire, răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ nervoasă.)
răbufneálă f., pl. elĭ. Bufnitură violentă, izbitură de vînt: răbufnelile crivățuluĭ.
RĂBUFNEA s. răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ de indignare.)

răbufneală dex

Intrare: răbufneală
răbufneală substantiv feminin