răbojire definitie

2 intrări

10 definiții pentru răbojire

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.
RĂBOJÍRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji.
RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.
RĂBOJÍRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji.
RĂBOJÍ, răbojesc, vb. IV. Tranz. A însemna pe răboj. (Fig.) Spune celor de pe-acuma, că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite, Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite! DAVILA, V. V. 157.
răbojí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojésc, imperf. 3 sg. răbojeá; conj. prez. 3 să răbojeáscă
răbojíre (rar) s. f., g.-d. art. răbojírii; pl. răbojíri
răbojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojésc, imperf. 3 sg. răbojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răbojeáscă
răbojíre s. f., g.-d. art. răbojírii; pl. răbojíri
A RĂBOJÍ ~ésc tranz. rar A însemna pe răboj. /Din răboj

răbojire dex

Intrare: răboji
răboji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răbojire
răbojire substantiv feminin