RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. IV. Tranz. A însemna pe răboj. (Fig.) Spune celor de pe-acuma, că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite, Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite! DAVILA, V. V. 157.

răbojí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojésc, imperf. 3 sg. răbojeá; conj. prez. 3 să răbojeáscă

răbojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojésc, imperf. 3 sg. răbojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răbojeáscă

A RĂBOJÍ ~ésc tranz. rar A însemna pe răboj. /Din răboj