răblărit definitie

2 intrări

10 definiții pentru răblărit

RĂBLĂRÍT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.
RĂBLĂRÍT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.
răblărít (fam.) (ră-blă-) adj. m., pl. răblăríți; f. răblărítă, pl. răblăríte
răblărít adj. m. (sil. -blă-), pl. răblăríți; f. sg. răblărítă, pl. răblăríte
RĂBLĂRÍT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.
RĂBLĂRÍ, răblărésc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă)
răblărit a. uzat: haine răblărite. [Tras din rablă].
răblărésc v. tr. (d. rablă). Rar. Mă uzez, mă stric, mă rod, mă deteriorez: cĭobote răblărite.
răblărit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT.
răblărit, -ă, răblăriți, -te adj. uzat, vechi

răblărit dex

Intrare: răblărit
răblărit adjectiv
  • silabisire: -blă-
Intrare: răblări
răblări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a