răbduriu definitie

5 definiții pentru răbduriu

RĂBDURÍU, -ÍE, răbdurii, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are capacitatea de a răbda, suportînd necazuri, rezistînd la greutăți; răbdător. Se plecase ca un uriaș bun și răbduriu deasupra mușuroiului de furnici. C. PETRESCU, O. P. II 177. ♦ Stăruitor în acțiuni. S-a încovoiat de mijloc... aplecîndu-se să-l cerceteze cu răbdurie luare-aminte. C. PETRESCU, A. R. 191.
RĂBDURÍU, -ÍE, răbdurii, adj. Răbdător. – Din răbd[ător] + suf. -uriu.
RĂBDURÍU adj. v. îndurător, perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.
răbduríŭ, -íe adj. Vechĭ. Răbdător. – Și -urív și -ulív.
răbduriu adj. v. ÎNDURĂTOR. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE.

răbduriu dex

Intrare: răbduriu
răbduriu