răbdător definitie

13 definiții pentru răbdător

RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie greutățile, suferințele; care îndură fără revoltă asupriri, nedreptăți; răbduriu. Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. Era o fată robace și răbdătoare. CREANGĂ, P. 283. Inimă, fii răbdătoare, Ca pămîntul sub picioare. ALECSANDRI, P. P. 225. ♦ Rezistent. Pămînturile din valea Cernavîrfu... sînt... răbdătoare la secetă. I. IONESCU, M. 56. 2. Stăruitor. De mii de ani în piatră [fluviul] lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă. VLAHUȚĂ, O. A. 60.
răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. și pl. răbdătoáre
răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. și pl. răbdătoáre
RĂBDĂTÓR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.) 2. (livr.) pacient, (înv. și pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~oare.)
RĂBDĂTÓR adj. v. concesiv, indulgent, îngăduitor, tolerant.
RĂBDĂTÓR1 adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. ~ător
RĂBDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte ~ în fața suferinței. / a răbda + suf. ~ător
răbdător a. și m. care rabdă.
răbdătór, -oáre adj. Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame și de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrîniĭ îs maĭ răbdătorĭ de cît tineriĭ. Tolerant, îngăduitor.
răbdător adj. v. CONCESIV. INDULGENT. ÎNGĂDUITOR. TOLERANT.
RĂBDĂTOR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.) 2. (livr.) pacient, (înv. și pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.)

răbdător dex

Intrare: răbdător
răbdător adjectiv