RĂSCHIRÁT, -Ă adj. v. rășchirat. RĂȘCHIRÁ, rășchír,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) întinde în lături.
2. Tranz. și
refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia.
3. Tranz. A rășchia. [
Prez. ind. și: rășchirez. –
Var.:
răschirá vb. I] –
Cf. răsfira. RĂȘCHIRÁT, -Ă, rășchirați, -te,
adj. Depărtat, întins în lături. ♦ Împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [
Var.:
răschirát, -ă adj.] –
V. rășchira. RĂSCHIRÁT, -Ă adj. v. rășchirat. RĂȘCHIRÁ, rășchirez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) întinde în lături.
2. Tranz. și
refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia.
3. Tranz. A rășchia. [
Var.:
răschirá vb. I.] –
Cf. răsfira. RĂȘCHIRÁT, -Ă, rășchirați, -te,
adj. Depărtat, întins în lături. ♦ Împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [
Var.:
răschirát, -ă adj.] –
V. rășchira. RĂSCHIRÁT, -Ă adj. v. rășchirat. RĂȘCHIRÁ, rășchír și rășchirez,
vb. I.
Tranz. (Și în forma răschira)
1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.
2. A răsfira (
1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (
Refl.) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. ◊
Fig. Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136.
3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. ◊
Intranz. [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. ◊
Refl. În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă:
răschirá vb. I.
RĂȘCHIRÁT, -Ă, rășchirați, -te,
adj. (Și în forma răschirat) Depărtat unul de altul la extremitatea liberă. Cu degetele rășchirate arăta spre mușteriii lui din prăvălie. SADOVEANU, O. VII 79. Înfundat în fotoliu, cu picioarele rășchirate, descheiat la vestă și cu gulerul desfăcut, Iordan Hagi-Iordan dormea profund. C. PETRESCU, A. 351. Petreceam deștele răschirate prin păr și prin barbă. DELAVRANCEA, O. II 181. ♦ Cu elementele componente depărtate unele de altele; împrăștiat, întins. Este un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci, pe o vale a codrilor Bîcului. RUSSO, O. 118. ♦ Ramificat, rămuros. Reni cu late coarne răschirate. ODOBESCU, S. III 79. – Variantă:
răschirát, -ă adj. !rășchirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 rășchíră/rășchireáză
rășchirá vb., ind. prez. 1 sg. rășchiréz/rășchír, 3 sg. și pl. rășchireáză /rășchíră RĂȘCHIRÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, cheltui, circula, depărta, destrăma, dispersa, extinde, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, întinde, lăți, prăpădi, propaga, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, spulbera, transmite, zvârli. RĂȘCHIRÁT adj. 1. v. răsfirat. 2. v. depărtat. RĂȘCHIRÁT adj. v. dispersat, împrăștiat, ramificat, rămuros, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit. A se rășchira ≠ a se grămădi rășchirá (rășchír, rășchirát), vb. –
1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. –
2. A se risipi, a se împrăștia. –
Var. răschira, răsfira.
Mr. arăschir(are). Dintr-un
sl. *rasširiti < širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia.
Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că
var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu
sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.
A RĂȘCHIRÁ rășchír tranz. 1) A face să se rășchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a răscrăcăna. /cf. a răsfira A SE RĂȘCHIRÁ se rășchíră intranz. 1) (despre păr și obiecte din fire) A se desface îndepartându-se fir de la fir; a se răsfira. 2) pop. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături; a se crăcăna. /cf. a se răsfira RĂȘCHIRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RĂȘCHIRA și A SE RĂȘCHIRA. 2) rar Care are ramificații; ramificat; rămuros. /v. a (se) rășchira rășchira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CIRCULA. DEPĂRTA. DESTRĂMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTINDE. LĂȚI. PRĂPĂDI. PROPAGA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVÎRLI. rășchirat adj. v. DISPERSAT. ÎMPRĂȘTIAT. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂSFIRAT. RĂSPÎNDIT. RĂZLEȚIT. RISIPIT. RĂȘCHIRAT adj. 1. răsfirat. (Cu degetele ~.) 2. depărtat, desfăcut. (Cu picioarele ~.)