RÂZĂTÓR, -OÁRE, râzători, -oare, adj. (Rar) Care râde, care răspândește voie bună, veselie, bună dispoziție peste tot; vesel. – Râde + suf. -ător.

RÂZĂTÓR, -OÁRE, râzători, -oare, adj. Care râde, care răspândește voie bună, veselie, bună dispoziție peste tot; vesel. – Râde + suf. -ător.

RÎZĂTÓR,-OÁRE,rîzători,-oare, adj. Care rîde, care arată sau răspîndește veselie, bună dispoziție; vesel. I se păru că vede o figură de om strein, cu zîmbet înveninat, cu ochii rîzători. GANE, N. II 18. Stăm cu glume, rîzători, Pînă-n noapte. COȘBUC, P. II 212. ◊ Fig. L-al orelor zilei șirag rîzător Se-nșir’ cele negre și mute. EMINESCU, O. IV 27.

porumbél-râzătór (guguștiuc) s. m., pl. porumbéi-râzătóri

râzătór (rar) adj. m., pl. râzătóri; f. sg. și pl. râzătoáre

porumbél-râzătór s. m.

râzătór adj. m., pl. râzătóri; f. sg. și pl. râzătoáre

RÂZĂTÓR adj. v. vesel, voios.

RÂZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care râde; care manifestă veselie. Ochi ~ori. 2) fig. Care ia în râs pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a râde + suf. ~ător

rîzător adj. v. VESEL. VOIOS.