râvnire definitie

2 intrări

20 definiții pentru râvnire

RÂMNÍ vb. IV v. râvni.
RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.
RÂMNÍ vb. IV v. râvni.
RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.
RÎMNÍ vb. IV v. rîvni.
RÎVNÍ, rîvnesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima sâ ajungi la ceva, să posezi ceva; a aspira, a năzui, a jindui. Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. ◊ Tranz. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. ♦ A invidia ceea ce posedă altul, a dori să-ți însușești un lucru deposedînd pe altul. Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) A invidia, a pizmui. Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. – Variantă: rîmní (ISPIRESCU, L. 386) vb. IV.
râvní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 să râvneáscă
râvní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râvneáscă
RÂVNÍ vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.
RÂVNÍ vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.
RÂVNÍRE s. v. aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.
A RÂVNÍ ~ésc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /<sl. rivinovati
râmnì v. V. râvnì.
râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.
râvnire f. aspirațiune: o prostatică râvnire la mărire! OD.
rîmnésc, V. rîvnesc.
rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.
rîvni vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI.
RÎVNI vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după...) 3. a dori, a jindui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a jindui, a tînji. (~ după un alt mod de viață.) 5. a jindui, a se lăcomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)
rîvnire s. v. ASPIRAȚIE. CHEF. CIUDĂ. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. DISPOZIȚIE. DOR. DORINȚĂ. EVLAVIE. GELOZIE. GUST. INVIDIE. NĂZUINȚĂ. NECAZ. PICĂ. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. PIZMĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RELIGIOZITATE. RÎVNĂ. SMERENIE. TENDINȚĂ. VIS. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

râvnire dex

Intrare: râvni
râvni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
râmni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: râvnire
râvnire substantiv feminin