râuleț definitie

7 definiții pentru râuleț

RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.
RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.
RÎULÉȚ, rîulețe, s. n. Diminutiv al lui rîu (1). În fiecare zi făceam cîte o baie în rîulețul rece. GANE, N. III 58. Se duse pînă ajunse la o poiană frumoasă, pe marginea căreia curgea un rîuleț. ISPIRESCU, L. 108.
râuléț (râ-u-) s. n., pl. râuléțe
râuléț s. n. (sil. râ-u-), pl. râuléțe
RÂULÉȚ s. v. pârâu.
RÎULEȚ s. (GEOGR.) pîrîu, rîușor, (reg.) rîurel, rîuț. (Un ~ șerpuia printre coline.)

râuleț dex

Intrare: râuleț
râuleț substantiv neutru
  • silabisire: râ-u-