râset definitie

10 definiții pentru râset

RẤSET, râsete, s. n. Râs1. – Râs1 + suf. -et.
RẤSET, râsete, s. n. Râs1. – Râs1 + suf. -et.
RÎ́SET, rîsete, s. n. (La sg. adesea cu sens colectiv) Rîs2. Oamenii izbucniră în rîsete. PREDA, Î. 97. Se auzeau exclamări de compătimire sau rîset înfundat. SAHIA, N. 55. Între curteni se făcea un rîset ca acela și un chicot, cît socoteai că se răstoarnă curtea. SBIERA, P. 41.
rấset s. n., pl. rấsete
râset s. n., pl. râsete
RÂSET s. v. râs.
Râset ≠ plânset
râset n. râs în gura mare.
rî́set n., pl. e (d. rîs, ca plînset d. plîns). Rîs, acțiunea de a rîde: se auzeaŭ rîsetele lor. – Sing. nu e uzitat.
RÎSET s. rîs. (Mare ~ și veselie.)

râset dex

Intrare: râset
râset substantiv neutru