rânzos definitie

12 definiții pentru rânzos

RÂNZÓS, -OÁSĂ, rânzoși, -oase, adj. (Pop.) Răutăcios, bosumflat, arțăgos; iute la mânie. – Rânză + suf. -os.
RÂNZÓS, -OÁSĂ, rânzoși, -oase, adj. (Pop.) Răutăcios, bosumflat, arțăgos; iute la mânie. – Rânză + suf. -os.
RÎNZÓS, -OÁSĂ, rînzoși, -oase, adj. (Popular) Răutăcios, arțăgos, iute la mînie. Un convoi de vreo cincizeci de țărani fu pornit spre Pitești, încadrat de soldați cu armele încărcate, subt comanda unui plutonier bătrîn și rînzos. REBREANU, R. II 297. Tare-i rînzos la inimă. ȘEZ. II 74.
rânzós (pop.) adj. m., pl. rânzóși; f. rânzoásă, pl. rânzoáse
rânzós adj. m., pl. rânzóși; f. sg. rânzoásă, pl. rânzoáse
RÂNZÓS adj. v. irascibil, iritabil, nervos, răutăcios, supărăcios.
RÂNZÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
RÂNZÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este iute la mânie; arțăgos; avan. /rânză + suf. ~os
rânzos a. Mold. rău la inimă. [Cf. sinonimul mațe pestrițe].
rînzós, -oásă adj. (d. rînză = stomah, care e sediu mîniiĭ, ca și fĭerea). Fam. Care nu uĭtă insulta, răzbunător, vindicativ. V. pípotos.
rînzos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.
rînzos adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. RĂUTĂCIOS. SUPĂRĂCIOS.

rânzos dex

Intrare: rânzos
rânzos adjectiv