rândaș definitie

10 definiții pentru rândaș

RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om angajat pentru muncile obișnuite dintr-o gospodărie; servitor, slugă. – Rândui + suf. -aș.
RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într-o gospodărie; servitor, slugă. – Rândui + suf. -aș.
RÎNDÁȘ, rîndași, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu pentru munci de rînd, într-o gospodărie particulară. Trase îndelung de sîrma clopotului, și abia tîrziu veni un rîndaș să-i deschidă. DUMITRIU, N. 105. Vede în partea grajdului o spărtură în uluci... pe unde aruncau rîndașii gunoiul. CARAGIALE, O. III 20. Se înfățișă înainte-i un rîndaș de la bucătărie. FILIMON, C. 242.
rândáș s. m., pl. rândáși
rândáș s. m., pl. rândáși
RÂNDÁȘ s. servitor, slugă. (~ la un moșier.)
RÂNDÁȘ ~i m. înv. Persoană angajată la stăpân, mai ales pentru treburi casnice; slugă; servitor. ~ la moșier. /a rândui + suf. ~aș
rândaș m. servitor în curte și la bucătărie, slugă la cai. [Lit. slugă de rând].
rîndáș m. (vsl. rendašĭ [Bărb. Ind. 251] saŭ d. rînd, adică „acela care servește cu rîndu, alternativ”). Servitor care are casa luĭ și servește la un stăpîn, alternînd cu altu, un timp oare-care (zile, săptămînĭ) la lucrărĭ maĭ grele saŭ maĭ brute. Servitor auxiliar. – Fem. -ășíță, pl. e.
RÎNDAȘ s. servitor, slugă. (~ la un moșier.)

rândaș dex

Intrare: rândaș
rândaș substantiv masculin