rânchezare definitie

2 intrări

18 definiții pentru rânchezare

RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).
RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).
RÎNCHEZÁ, pers. 3 rînchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. Boii rag, caii rînchează, cînii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc. ALECSANDRI, O. 167. Glasul trîmbiții răsună, cai rînchează sforăind. HELIADE, O. I 100. Murgul paște și rînchează, Mîndra plînge și oftează. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 255.
RÎNCHEZÁRE, rînchezări, s. f. Nechezare. Iată se aude zgomot, împușcături și strigări, Chiote de biruință ș-a cailor rînchezări. NEGRUZZI, S. I 125.
rânchezá (a ~) vb., ind. prez. 3 râncheáză
rânchezáre s. f., g.-d. art. rânchezắrii; pl. rânchezắri
rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. râncheáză
rânchezáre s. f., g.-d. art. rânchezării; pl. rânchezări
RÂNCHEZÁ vb. v. necheza.
RÂNCHEZÁRE s. v. nechezat.
rînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creație expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a sforăi”, lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati „a mugi”, rŭzati „a necheza”; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Pușcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puțin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obținut var. nincheza, vb. (a necheza), și apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica și prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie. Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s. f. (acțiunea de a necheza și rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Pușcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).
A RÂNCHEZÁ pers. 3 râncheáză intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. /<lat. rhonchizare
rânchezà v. Mold. a necheza: calul trist a rânchezat AL. [Lat. RONCHARE].
rânchezare f. Mold. nechezare: chiote de biruință și a cailor rânchezări NEGR.
rînchéz, a -zá v. intr. (lat. pop. rhonchĭzare [cl. rhonchare], a sforăi, d. vgr. rogházo. Cp. cu botez, cutez, retez). Vest. Nechez. Fig. Iron. Conversez tare și rîd: niște servitoare rînchezaŭ în bucătărie.
RÎNCHEZA vb. a necheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)
RÎNCHEZARE s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)
rânchezá, vb. intranz. – (ref. la cai) A necheza: „Să luară pă cale, / Pă cărare, / Nouă cari, / Nouă ogari, / Rânchezând și hohotind” (Papahagi, 1925: 298). – Lat. *rhonchizare „a sforăi” (după necheza) (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. nyekezsil (Edelspacher, cf. DER).

rânchezare dex

Intrare: râncheza
râncheza verb grupa I conjugarea I
Intrare: rânchezare
rânchezare substantiv feminin