râncezi definitie

2 intrări

23 definiții pentru râncezi

RẤNCED, -Ă, râncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut din cauza alterării; care a suferit procesul de râncezire; râncezit. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. – Lat. rancidus.
RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parțială în contact cu aerul. – Din rânced.
RẤNCED, -Ă, râncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut din cauza alterării; care a suferit procesul de râncezire; râncezit. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. – Lat. rancidus.
RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parțială în contact cu aerul. – Din rânced.
RÎ́NCED, -Ă, rîncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut (din cauza descompunerii parțiale, în contact cu aerul). Roade un hărtănaș de slănină rîncedă. SADOVEANU, E. 90. Untul rînced se îndreaptă dacă se ia la bătaie cu de două ori mai mult lapte. PAMFILE, I. C. 24. Țuțuienii veniți din Ardeal care mănîncă slănină rîncedă... și sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGă, A. 72. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate; neplăcut, iute. Aci mirosul era mai mult rînced. BOGZA, A. Î. 99. O duhoare rîncedă... îi izbi în obraz. VLAHUȚĂ, N. 204.
RÎNCEZÍ, pers. 3 rîncezește, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni rînced. Untul prea vechi... se rîncezește. PAMFILE, I. C. 24.
rấnced adj. m., pl. rấncezi; f. rấncedă, pl. rấncede
râncezí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. râncezéște, imperf. 3 sg. râncezeá; conj. prez. 3 să râncezeáscă
rânced adj. m., pl. râncezi; f. sg. râncedă, pl. râncede
râncezí vb., ind. prez. 3 sg. râncezéște, imperf. 3 sg. râncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. râncezeáscă
RÂNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)
RÂNCEZÍ vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)
rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină).
RÂNCED ~dă (~zi, ~de) (despre grăsimi) Care a căpătat gust și miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust și cu miros neplăcut; alterat. Untură ~dă. /<lat. rancidus, ~a, ~um
A RÂNCEZÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre unele produse alimentare care conțin grasimi) A deveni rânced; a căpăta gust și miros neplăcut (din cauza alterării). /Din rânced
rânced a. cu miros urît și acru (vorbind de carne ori grăsime stătută, aproape în putrefacțiune): unt rânced. [Lat. RANCIDUS].
râncezì v. a se face rânced.
rî́nced, -ă adj. (lat. ráncidus, rînced, it. ráncio, sard. ránkidu, sp. rancio, pg. ranco). Stricat de vechime așa în cît nu maĭ are gust plăcut, vorbind de lucrurile grase (grăsime, slănină, unt, undelemn, nucĭ).
rîncezésc (mă) v. refl. (d. rînced). Devin rînced. V. jignesc.
RÎNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)
RÎNCEZI vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)
rấnced, -ă, râncezi, -de, adj. – 1. Stricat, alterat. 2. Moleticos, leneș. – Lat. rancidus „rânced” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).
râncezí, râncezesc, vb. refl. – A se strica, a se altera. – Din rânced (DEX, MDA).

râncezi dex

Intrare: râncezi
râncezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rânced
rânced adjectiv