rânced definitie

12 definiții pentru rânced

RẤNCED, -Ă, râncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut din cauza alterării; care a suferit procesul de râncezire; râncezit. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. – Lat. rancidus.
RẤNCED, -Ă, râncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut din cauza alterării; care a suferit procesul de râncezire; râncezit. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. – Lat. rancidus.
RÎ́NCED, -Ă, rîncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut (din cauza descompunerii parțiale, în contact cu aerul). Roade un hărtănaș de slănină rîncedă. SADOVEANU, E. 90. Untul rînced se îndreaptă dacă se ia la bătaie cu de două ori mai mult lapte. PAMFILE, I. C. 24. Țuțuienii veniți din Ardeal care mănîncă slănină rîncedă... și sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGă, A. 72. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate; neplăcut, iute. Aci mirosul era mai mult rînced. BOGZA, A. Î. 99. O duhoare rîncedă... îi izbi în obraz. VLAHUȚĂ, N. 204.
rấnced adj. m., pl. rấncezi; f. rấncedă, pl. rấncede
rânced adj. m., pl. râncezi; f. sg. râncedă, pl. râncede
RÂNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)
rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină).
RÂNCED ~dă (~zi, ~de) (despre grăsimi) Care a căpătat gust și miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust și cu miros neplăcut; alterat. Untură ~dă. /<lat. rancidus, ~a, ~um
rânced a. cu miros urît și acru (vorbind de carne ori grăsime stătută, aproape în putrefacțiune): unt rânced. [Lat. RANCIDUS].
rî́nced, -ă adj. (lat. ráncidus, rînced, it. ráncio, sard. ránkidu, sp. rancio, pg. ranco). Stricat de vechime așa în cît nu maĭ are gust plăcut, vorbind de lucrurile grase (grăsime, slănină, unt, undelemn, nucĭ).
RÎNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)
rấnced, -ă, râncezi, -de, adj. – 1. Stricat, alterat. 2. Moleticos, leneș. – Lat. rancidus „rânced” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

rânced dex

Intrare: rânced
rânced adjectiv